Ger

11/3/2014

In Himalaya, la peste 3000 mii de metri, am constientizat urmatorul adevar: dormitul si viata la temperaturi sub zero grade. Transferul de seara din sala de mese superficial incalzita cu balega uscata de iac, catre camera neincalzita unde urma sa dormim, ne rontaia de vii. Am stat in aceleasi haine zile la rand, de-abia ne spalam pe dinti atunci cand apa nu era inghetata, iar sacul de dormit devenea un soi de incinta divino-protectoare pentru corpurile noastre invelite in straturi-straturi de haine termice, pentru apa fiarta din cateva sticle, pentru baterii, telefoane, pentru kindle si pentru hainele in plus, pe care stiam ca o sa le luam pe noi la trezirea obligatorie de pe la 3-4 noaptea. La fiecare culcare si trezire si la fiecare plimbare nocturna spre indepartata toaleta arctica, mormaiam printre dinti mantre de lupta cu frigul care ne agresa fiecare molecula din corp. Diamoxul cu care ne reglam cantitatea de oxigen din sange in vederea aclimatizarii, era inzestrat cu proprietati diuretice si ne plimba la toaleta de cateva ori pe noapte, astfel incat am invatat cum e cu chestiunea rabdarii, acceptarii si detasarii, devenind astfel niste buni budisti.

Please reload

Recent Posts

4/2/2016

18/11/2015

18/11/2015

14/11/2015

9/11/2015

19/9/2015

14/6/2015

Please reload

Search by Tags

© Monica Teposu-Hjelmslund - 2019